Neoplasmul malign al amigdalelor, Cancerul de gat - simptome, cauze si tratament - Cancer

Cancerul amigdalian Autor: Stanca Alina Elenapublicat la Cancerul amigdalian face parte din cancerele capului şi gâtului şi este cel mai frecvent tip de tumoră malignă a orofaringelui. Punctul de plecare al acestei afecţiuni îl reprezintă inelul lui Waldeyer, format din amigdalele faringiane, amigdalele tubare, amigdalele palatine şi amigdalele linguale, toate cu rol în apărarea organismului de agenţii infecţioşi.

Forme de cancer la copii. Semne ale cancerului la copii, adolescenti si tineri

Dintre acestea, amigdalele palatine sunt cel mai frecvent sediul unui cancer amigdalian. Incidenţa acestei afecţiuni variază de la ţară la ţară sau chiar în interiorul aceleiaşi populaţii în limite largi.

• Anatomically, we can discover the palatine tonsils into the palatine fossa of the oro-pharynx, but sometimes in current medical practice we encounter a bilateral hypertrophy of the tonsils which can get very close to one another.
• Tumori benigne ale rinofaringelui » Secțiunea: Boli și afecțiuni
• Aceste modalităţi de tratament sunt frecvent complicate de un control suboptimal locoregional al bolii precum şi de deficite funcţionale semnificative pe termen lung.
• Contact direct cu substanțe cancerigene.
• Dificultatea de a înghiţi, mesteca sau vorbi Intoleranţa la a mânca sau a bea citrice Durere puternică de urechi Cauze Cauza specifică a cancerului de amigdală nu este cunoscută, însă câţiva factori de risc au fost identificaţi, inclusiv tutunul, care este cel mai puternic factor unic pentru apariţia cancerului la amigdale, şi consumul de alcool.

Spre deosebire de incidenţa celorlalte cancere de cap şi gât, cea a celor orofaringiene a crescut de-a lungul anilor, în special ca urmare a creşterii numărului infecţiilor cu virusul papiloma uman HPV.

Este cel mai frecvent tip de cancer amigdalian şi apare de obicei în jurul vârstei de 50 de ani sau la vârste mai înaintate. În ultimii ani se observă a creştere a cazurilor de carcinom amigdalian la populaţia mai tânără, ca urmare a creşterii prevalenţei infecţiei cu HPV. În general, acest tip de neoplazie pare să afecteze mai frecvent bărbaţii decât femeile, fiind de 2 până la 5 ori mai des întâlnit la sexul masculin.

Limfomul — cu originea în ţesutul limfoid al amigdalelor. Incidenţa sa este maximă în decadele de viaţă şi apare predominant la bărbaţi.

Unilateral hypertrophy of the palatine tonsil – a continuous diagnostic and therapeutic challenge

Se întâmplă uneori ca pacienţii care prezintă o astfel de tumoră să aibă o simptomatologie asemănătoare amigdalitei banale, principala acuză fiind durerea în gât, motiv pentru care sunt uneori diagnosticaţi greşit cu angină şi trataţi cu antibiotice. Pe lângă detectarea unor semne clinice care pot ridica suspiciunea de cancer amigdalian mărire de volum unilaterală a amigdalei, cu împingerea ei spre linia medianăacesta are rolul de detecta eventuala extensie a tumorii la ţesuturile din jur.

Examenul fizic local trebuie întotdeauna completat de examinarea restului corpului pacientului, care ar putea releva în cazul unui limfon amigdalian adenopatii sau mărirea ficatului sau splinei. Sunt recomandate următoarele examene paraclinice: biopsie de la viermi medicali amigdalei — efectuare ei este obligatorie, pentru că doar astfel ţesutul sau celulele recoltate pot fi examinate de un medic anatomopatolog care va pune diagnosticul de cancer şi va identifica tipul acestuia carcinom sau limfom neoplasmul malign al amigdalelor teste de laborator — hemogramă, teste pentru evaluarea funcţiei hepatice şi renale, teste de coagulare, dozarea calciului, fosfatului şi acidului uric serici, serologie pentru infecţia HIV şi hepatitele cu virus B şi C; spirometrie — pentru evaluarea funcţiei respiratorii; teste imagistice neoplasmul malign al amigdalelor necesare pentru a determina dacă tumora a invadat ţesuturile din jur sau alte organe: tomografie computerizată CT sau rezonanţă magnetică nucleară RMN de cap şi gât pentru determinarea dimensiunilor tumorii şi invaziei ţesuturilor învecinate, radiografie pulmonară sau CT de torace pentru determinarea unor eventuale metastaze pulmonare.

Astfel, un carcinom scuamocelular amigdalian poate fi încadrat în unul din următoarele stadii: stadiul neoplasmul malign al amigdalelor — carcinom in situ, tumora nu a depăşit epiteliul; stadiul I — tumora are mai puţin de 2 cm şi nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din jur; stadiul II — tumora are între 2 şi 4 cm, dar nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din jur; stadiul III — tumora este mai mare de 4 cm sau s-a răspândit la un singur ganglion limfatic situat pe aceeaşi parte a gâtului, cu o dimensiune sub 3 cm; stadiul IV — oricare din următoarele 4 situaţii: 1.

Simptomatologie Majoritatea tumorilor maligne orale sunt asimptomatice în stadiile inițiale de evoluție. Din această cauză cele mai multe tumori orale sunt diagnosticate în stadii avansarte de evoluție.

Tumora s-a extins la un ganglion limfatic care are o dimensiune mai mare de 3 cm. Tumora s-a extins la un ganglion limfatic de pe cealaltă parte a gâtului.

Tumora s-a extins la alte părţi ale corpului. În cazul carcinomului scuamocelular, se poate alege între rezecţia chirurgicală a tumorii, chimioterapie şi radioterapie, în funcţie de gradul de extensie al tumorii. Pentru tumorile de stadiu I-II, tratamentul de elecţie este reprezentat de radioterapie externă sau internă brahiterapiedar se poate recurge de asemenea la rezecţia chirurgicală a amigdalei. În cazul tumorilor neoplasmul malign al amigdalelor avansate stadiu III-IVschema terapeutică este mai complexă şi include chimioterapie de inducţie sau radioterapie, făcute cu scopul micşorării tumorii, urmate, în cazurile în care tumora este rezecabilă, de excizia ei.

• Căutați site-ul Dacă am o întrebare similară, dar diferită?
• Cancerul de gat - simptome, cauze si tratament - Cancer
• Cancerul oral: ce este, diagnostic, tratament
• Cancerul Sferei ORL | Centru Oncologie Severin

Intervenţiile chirurgicale în cazul cancerelor amigdaliene avansate sunt invazive şi necesită uneori rezecţii largi, cu reconstrucţia ulterioară a regiunii cu lambouri luate din alte părţi ale corpului.

Ca urmare a edemului local produs în urma intervenţiei, ce poate compromite respiraţia normală, pacienţilor li se montează uneori o traheostomă temporară.

Sfat de sănătate. Când e cazul să scoatem amigdalele

Tratamentul chirurgical se face doar în cazuri neoplasmul malign al amigdalelor. Carcinoamele asociate cu infecţie Tratamiento de oxiuros en perros par să aibă un prognostic mai bun şi să răspundă mai bine la tratament.

Este important de reţinut că orice ulceraţie veche, care nu se vindecă, poate semnala o tumoră malignă, inclusiv una amigdaliană.

De asemenea, mărirea în dimensiuni a unei singure amigdale sau mărirea ganglionilor limfatici de la nivelul capului şi gâtului pot fi şi ele semne ale acestei afecţiuni. Cum din ce în ce mai multe carcinoamele amigdaliene sunt asociate cu infecţia HPV, vaccinarea anti-HPV ar putea constitui o metodă plauzibilă de prevenţie, însă vaccinurile anti-HPV utilizate pentru prevenţia cancerelor ano-genitale nu şi-au dovedit încă eficacitatea.