DE CE A PIERDUT  CLINTON… ȘI NU DESPRE VICTORIA LUI TRUMP

Planeta întreagă a fost cu ochii pe ultimele alegeri din Statele Unite ale Americii. Iar aceeaşi planetă sau cel puţin o parte a ei a fost şocată de rezultat.

Eu… nu. O primă explicaţie ar fi faptul că la cursurile mele, de multe ori, făceam studii de caz pe evoluţia afacerilor domnului Trump. Ca economist de profesie, analizam direcţiile proiectate de el în acest domeniu.

O altă explicaţie este data de obiectivitatea analizei politice fie ea naţională sau internaţională. Dacă reuşeşti să menţii o linie critică atunci vei reuşi să faci predicţii reuşite. Eu spun că am reuşit. Din acest motiv, voi sublinia eşecul doamnei Clinton şi nu victoria deja preşedintelui Trump.

Prin urmare, după cum bine se ştie, democraţii erau de două mandate la Casa Albă. Principalele reforme promise de administraţia Obama: reforma în domeniul medical şi în educaţie nu au prea avut rezultate spectaculoase iar la acestea s-au adăugat şi efectele grandioasei crize financiare. Deci… era firesc ca procesul numit “erodarea puterii” să se producă chiar dacă au încercat să aducă o femeie ca propunere pentru cea mai înaltă funcţie din cadrul unuia dintre cele mai puternice state din lume: SUA.

Ideea a fost bună. Alegerea însă… nu prea a fost.

De ce? Pentru că Hillary Clinton a deţinut o lungă perioadă de timp funcţii importante în administraţia Obama şi în partid. Se ştia de ce e capabilă şi de ce nu e capabilă. Iar cum politicul şi politicienii se pare că se confruntă peste tot în această lume cu aceeaşi problemă: lipsa încrederii în… vechi (aici nu mă refer la vârsta doamnei Clinton) şi o oarecare încredere acordată noului, oricât de controversat ar fi acel ceva “nou”… după cum vă spuneam… era de aşteptat să câştige Trump.

Aş spune că a fost mai degrabă o strategie greşită a democraţilor americani. Cu siguranţă, era momentul ca o femeie să ajungă la Casa Albă. Acest lucru era posibil. Dar nu Hillary Clinton era răspunsul. Pentru că, pur şi simplu, avea un trecut mult prea încărcat şi era previzibilă. Sau… mai bine spus – era previzibilă. Iar societatea, fie ea şi din SUA, are nevoie mereu de o nouă speranţă. Acum speranţa în altceva s-a numit Trump. Putea fi un alt nume. Trump a avut şansa să se afle în locul potrivit şi timpul… potrivit. Nu poţi veni la nesfârşit în faţa alegătorilor cu aceleaşi personaje după ce acestea au tot fost în “prima linie” dacă vrei să câştigi, desigur! Este o regulă de bază a marketing-ului politic pe care, în fapt, chiar americanii au inventat-o!

Ce m-a impresionat a fost primul discurs după înfrângere al doamnei Clinton. A reuşit să mulţumească tuturor susţinătorilor ei! Cu toţii s-au regăsit în cuvintele simple dar cu impact la cei care au muncit şi au votat pentru ea. Pentru mine, cuvintele adresate tinerilor sunt definitorii pentru o societate ce s-a proiectat, se proiectează şi se va proiecta ca principal jucător în cadrul relaţiilor internaţionale:

 

“Mi-am petrecut întreaga viaţă luptând în ceea ce am crezut. Am câştigat dar am şi pierdut – uneori am pierdut urât. (…) Şi această pierdere doare! Dar, vă rog, nu vă opriţi să luptaţi pentru ceea ce este corect şi merită!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *