„SUNTEM O NAȚIUNE LIBERĂ ȘI INDEPENDENTĂ”.

„(…) Istoria, după Biblie, trebuie să fie, și a fost totdeauna, cartea de căpetenie a popoarelor și a fieștecărui om îndeosebi; pentru că fieștecare stare, fieștecare profesie află în ea reguli de purtare, sfat la îndoirile sale, învățătură la neștiința sa, îndemn la slavă și la fapta bună. Domnitorul, prin istorie, se deșteaptă la nobila ambiție de a face lucruri mari și drepte și, prin urmare, de a trăi în viitorime. Lauda neștearsă și nemurirea cu care sunt îucununați ocârmuitorii cei buni, defăimarea și hula care sunt totdeauna partea celor răi, îi mai cu neputință ca să nu le insufle în inimă dorința spre bine și spre virtute, dacă inima lor nu le este încă stricată prin cangrena lingușirii”.

 

 

 

Cu aceste fraze îşi începea la 24 noiembrie 1843 Mihail Kogălniceanu „Cuvântul de deschidere al celui dintâi curs de istorie naţională” la Academia Mihăileană din Iaşi. Rolul lui Mihail Kogălniceanu în istoria românilor este cunoscut. A fost un om politic de mare anvergură, istoric, scriitor şi jurnalist de valoare. A fost preşedinte al Consiliului de Minştri, ministru de Externe, de Interne sau al Lucrărilor Publice.

Numele lui Kogălniceanu se leagă de celebrele cuvinte rostite în şedinţa solemnă a Adunării Deputaţilor din 9 mai 1877:

„(…) suntem o naţiune liberă şi independentă”.

Iar reformarea Dobrogei după anul 1878 de datorează şi marelui om politic care a deţinut în Constanţa trei case.

Azi însă voi sublinia faptul că:

 „După priveliștea lumii, după minunile naturii, nimică nu este mai interesant, mai măreț, mai vrednic de luarea noastră aminte decât Istoria”.

Sau…

„Cine nu trebuie să-și uite durerile și nemulțumirile, când istoria îi arată pe niște cetățeni vrednici de a porunci lumii, care au fost jertfa tiranilor și de multe ori chiar a compatrioților lor?”

Mă întreb, însă… dacă chiar trebuie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *