E UN ÎNCEPUT ÎN ORICE SFÂRȘIT

Pentru cei mai mulți dintre noi decembrie este luna cadourilor. Dar pentru România decembrie înseamnă şi 1989. Este luna în care am primit cel mai frumos cadou – Libertatea. Atunci, în acele zile și nopți de decembrie 1989 ne-am încălzit sufletul la flacăra speranței și a bucuriei.

Zilele „fierbinţi” de sfârşit de an şi parcă timp începuse deja la Timișoara, pe 21 decembrie Ceaușescu era huduit și nevoit sa se retragă din fața mulțimii ce „nu mai avea răbdare” și, care, pentru prima oară, avea curajul să își depășească frica și să își strige mânia. În noapte de 21 spre 22 s-a murit pe străzile capitalei – Bucureşti.

 

Pe 22 decembrie a venit Sfârșitul… cu „S” mare… sfârșitul unei dictaturi, sfârșitul unui regim, sfârșitul unor decenii de teamă și de suferințe… Dar tot pe 22 decembrie a înflorit un nou Început… plin de speranțe, de așteptări… căci în orice SFÂRȘIT există un ÎNCEPUT.

Acest început s-a clădit pe sângele a multor români, a multor tineri ce s-au ridicat în acele zile la cer ca niște îngeri ai libertății. Aceștia ne-au oferit cel mai prețios dar pe care îl poate primi ființa umană: darul LIBERTĂȚII!

Indiferent dacă suntem sau nu „nostalgici”, trebuie să acceptăm că decembrie 1989 a însemnat LIBERTATE primită în dar. Şi depinde doar de noi dacă înţelegem corect acest dar.

În fiecare moment trecut de la acel decembrie (când aveam 18 ani) în care gheața și zăpada din sufletele noastre s-au topit sub sângele celor care s-au jertfit, nu le pot spune decât:

VĂ MULȚUMESC! DUMNEZEU SĂ VĂ ODIHNEASCĂ!

Mă opresc pentru a aprinde o lumânare…

Restul e tăcere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *