… IAR CETATEA ETERNĂ A FOST MISTUITĂ DE FLĂCĂRI

Este o butadă celebră ce spune: „Puterea corupe, puterea absolută corupe în mod abslout”!

Dorința de putere și de exercitare a acesteia sunt caracteristici intrinseci ale naturii umane. În beția amăgitoare a puterii absolute, puțini sunt cei care reușesc să își păstreze caracterul și atributele ce îi definesc ca OAMENI.

În decursul istoriei au fost mulți conducători pe care puterea i-a corupt și care au ajuns să îți distrugă propriile comunități, să facă rău tuturor din jurul lor.

Un astfel de personaj a fost Nero (numele complet Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus – al cincilea împărat din dinastia Iulio-Claudiană), cel care a rămas în memoria colectivă drept autorul unui cumplit incendiu. Locul – ROMA-CETATEA ETERNĂ.

La 18 iulie 64 un incendiu izbucnea în zona Circus Maximus spațiu ce era dedicat curselor de care fiind cea mai mare incintă sportivă a lumii romane. Din cauza vântului, Marele Circ a fost cuprins de flăcări pe toată lungimea sa iar, apoi, vâlvătaia s-a extins. După nouă zile de incendiu rezultatul a fost dezastruos: din 14 cartiere ale Romei, trei sunt complet distruse iar șapte puternic deteriorate. Mii de oameni mor, iar 200 000 rămân fără locuințe.

La scurt timp zvonurile încep să circule, ipoteza principală fiind că Nero a ordonat incendierea Romei pentru ca pe ruinele ei să ridice noi construcții și chiar un oraș nou. De asemenea, se vorbea despre faptul că Nero, care se vroia un artist liric, cânta din vârful unui turn privind nepăsător dezastrul în care se afla orașul, ba chiar folosind-ul ca sursă de inspirație. Când criticile se vor înmulți, Nero va încerca să arunce vina pentru incendiu pe creștini și va începe o aspră prigoană împotriva acestora, prigoană ce va da naștere unui număr important de martiri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *