ŢARA CE ÎŞI UITĂ CAMPIONII

În 2000, la Olimpiada de la Sydney, o adolescentă din Brăila câștiga pentru prima oară medalia de aur pentru România la acest sport și nu doar odată ci de două ori la probele de 100 de metri spate și 200 de metri spate, stabilind și un nou record olimpic – o premieră în istoria NATAȚIEI din România. Până atunci, nicio înotătoare din țara noastră nu a atins această performanță la Jocurile Olimpice.

Cea care a adus România pe cea mai înaltă treaptă a podimului era DIANA MOCANU, o copilă de 16 ani care s-a născut pe 19 iulie 1984 la Brăila. Din 1993 când începe să practice înotul și până în 2004, când a renunţat la competiţiile sportive, Diana Mocanu a cucerit zeci de titluri de campioană națională atât la junioare cât și la senioare (în total 30!).

Deși nu împlinise 16 ani, Diana a câştigat în 2000 argintul la Campionatele Europene de la Helsinki, în toate probele de spate: 50, 100 şi 200 de metri. Iar un an mai târziu, la Campionatele mondiale de la Fukoka obținea o medalie de aur și una de bronz.

Toate aceste victorii au făcut ca ziarele și televiziunile să o considere o „Nadia a înotului internațional” și să o numească „regina înotului românesc”. Aceste medalii aveau în spate însă mii și mii de ore de antrenamente, o copilărie dedicată doar acestui sport și multe, multe sacrificii:

“Secretul reuşitei mele a stat întotdeauna în faptul că, din momentul în care intram în bazin, nimic altceva nu mai conta. Nu m-a interesat niciodată ce făceau ceilalţi sportivi, iar timpul dintre antrenamente şi reuniuni era dedicat exclusiv odihnei”, mărturisea Diana.

La 18 ani Diana va renunța însă la cariera sportivă, motivele fiind explicate de ea într-un interviu ulterior:

„Eram terminată fizic şi psihic. De la vârsta de 12 ani a trebuit să fac faţă unui volum de muncă imens. A fost un efort foarte intens, cu rezultate pe măsură. Recordurile mele naţionale, la toate categoriile de vârstă, au rezistat mulţi ani. Unele încă mai rezistă. După Olimpiada de la Sydney am cerut un an de pauză, pentru că eram extrem de obosită. Din păcate, am fost obligată să merg mai departe iar organismul meu a cedat. Medicii şi antrenorii de la lot ar fi trebuit să ştie cum să-mi dozeze programul pentru a nu-mi distruge cariera. Eu eram doar un copil…”

Din păcate, Diana nu a mai revenit în competițiile sportive din cauza problemelor de sănătate ce nu i-au mai permis acest lucru.

La fel ca mulți alți mari campioni, odată ieșită din lumina reflectoarelor Diana Mocanu a devenit repede o „anonimă” pe care tot mai puțini o recunosc, chiar și în orașul său natal.

Acum este o modestă antrenoare la Liceul cu Program Sportiv din Brăila, unde lucrează cu mulţi copii care visează că vor ajunge și ei campioni la fel ca ea.

Diana este unul dintre sutele de cazuri de oameni excepționali care au adus faimă României, care au pus pe harta sportului mondial țara noastră dar care, din păcate, este uitată de o societate ingrată ale cărei culori le-a purtat…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *