„UN OM ESTE LIBER ATUNCI CÂND SE HOTĂRĂȘTE SĂ FIE”

În 1933, într-o zi de 9 noiembrie, undeva pe lângă Cetatea Albă, se năştea cel ce avea să influenţeze pentru totdeauna filmul şi teatrul românesc dar şi mondial: LUCIAN PINTILIE.

„Reconstituirea”, „Balanţa”, „O vară de neuitat”, „După-amiaza unui torţionar”, „De ce trag clopotele, Mitică?” sau „Terminus Paradis” sunt doar câteva dintre filmele regizate de Pintilie, devenite filme-reper pentru cinematografia românească.

În timpul regimului comunist i s-a interzis să mai lucreze în ţară aşa că… va crea în străinătate. Revenind în 1990 a continuat să filmeze ducând la bun sfârşit proiecte mai vechi.

La 7 iunie 1995, Lucian Pintilie a primit distincţia franceză „Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor” printre alte multe distincţii şi premii.

Despre cariera sa, celebrul regizor spunea:

„Ritmul meu genetic este acela de a face un film o dată la doi ani. Semnalez cu o furie bine stăpânită o datorie restantă de zece lungmetraje pe care cinematografia românească o are faţă de mine – zece filme care mi s-au furat când am fost dat afară din cinematografie. Vreme de 20 de ani (1970 – 1990) mi s-a interzis să mai fac filme în România.

În 1970 am fost denunţat împreună cu un coleg al meu de a fi provocat apariţia unui fenomen de antipatriotism în filmul românesc. Oricine ştie în România ce a însemnat un asemenea denunţ. O absenţă de 20 de ani, de exemplu. Imaginaţi-vă filmul Balanţa apărând pe ecran cu 20 de ani mai devreme. Şi toate filmele mele apărând cu 20 de ani mai devreme”.

Iar despre… normalitate şi anormalitatea vremurilor noastre…

„Orice reprezentare a anormalităţii ridicată la rang de normalitate şi acceptată ca atare (despre care vorbeşte şi Balanţa) e pasibilă de execuţie” (Dilema veche, nr. 421, 8-14 martie 2012).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *